The world in our hands 3

Scena 1.

-         Ce cald e afara…

-         Ce propui?

Imi pun o fata de sceptica pe fata privind la genele ei fluturate, si o cunosc de o vesnicie sa nu stiu ce vrea.

-         Hai sa iesim, facem o plimbare prin parc, si la 9 suntem acasa, e 7. Hai te roog.

De fiecare data intr-un fel sau altul reuseste sa ma convinga. Poate expresia fetei ei ma determina sa fac asta, sau poate faptul ca nu pot sa ii rezist, sau faptul ca sunt dispusa sa fac multe lucruri pentru ea. In fine, aruncam doua tricouri negre pe noi, ne aruncam intr-o geanta pachetele de tigari si cateva nimicuri si plecam.

 

Scena 2.

Suntem pe bancuta in parc, A. de vreo 20 minute vorbeste cu niste tipi ciudati, nu stiu ce vrea nu stiu ce cauta defapt. Seara imi acopera simturile, si nu imi aud decat gandurile. Trag scarbita dintr-o tigara in momentul in care ea striga la mine.

-         Baietii astia vor sa mergem intr-o rockoteca noua. Cica e super tare, stii ca incercam sa descoperim locuri noi, hai sa mergem..

-         Dar..

-         Hai M. te rog…

Arunc tigarea, o sting cu piciorul si ma uit la ea. Acelasi final, plecam…

 

Scena 3.

In jurul meu era prea mult fum, eram la o masa micuta cu persoane necunoscute in jurul meu. Nu ma interesa, de cand plecasem de acasa eram in lumea mea, totul disparuse in jurul meu. Din cand in cand mai luam o gura de bere si priveam la A. cum se agita pe ritmul muzicii. Era prea binedispusa, si eu nu aveam starea necesara sa pot fi cu ea.  Ridic capul in final sa analizez celelalte persoane. La un moment dat, unul din ei ma priveste fix. Raman cu privirea la el. Imi zambeste. Ii zambesc. A. ma apuca de mana si ma trage. Dansam amandoua. Seara a continuat intr-un mod ciudat..

The world in our hands 2

Erau doar 2 luni dupa a 5-a zi  de cand eram acolo. Era in jur de 1 noaptea. Camera era din nou linistita. Masa nu mai era incarcata: doar doua carti isi mai gaseau zbuciumul in linistea aia odihnitoare. Avusesem prea mult  timp  sa imi golesc sufletul,  sa respir aer de primavara tarzie. Stateam ghemuita in patul meu, cu o tigara in mana dreapta in timp ce cealalta mana rasfoia niste pagini mult prea obositoare. Aveam mintea mult prea goala, aceeasi goliciune pe care o regaseam in camera noastra, candva mult prea plina. Pe A. nu o mai vazusem de dimineata, nu stiu unde era, dar gandul meu era prea simplu sa se complice.

Usa s-a deschis brusc, si A a intrat razand aruncandu-se in pat.

-         Nu inteleg ce e cu tine. Unde ai fost pana acum? Nu puteai sa dai un telefon? La un moment dat imi facusem griji pentru tine.

A ras..

-         De parca te-ar interesa.

-         Nu fi copil! Stii ca ma intereseaza. Si maine avem cursuri de la 7 dimineata. Cum poti sa mergi acolo in halul asta? Mirosi a bautura si tigari fumate peste masura nu inteleg de ce…

M-a intrerupt:

-         Nu ai niciun drept sa ma critici pe mine.

-         Am plecat amandoua pe drumul asta, te cunosc din clasa intai. Chiar crezi ca nu am niciun drept? Uita-te la tine. Prietenii astia noi ai tai scot tot ce e mai rau din tine.

Ma durea nepasarea asta a ei pentru calea haotica care o luase. Nu stiam cum sa ii explic mai bine ceea ce face. Nu stiam cum sa fac sa ii explic ca e mai bine cum sunt eu.

-         Uita-te la tine. Cat de rationala esti. Cat de lipsita de vlaga esti. Nu mai esti M. cu care eu am pornit la drum, nu mai esti M. pe care eu o stiam. Unde e spontanul? Unde e nebunia din tine? Unde e tot ce visam noi candva?

-         Tu chiar nu intelegi? Nimic nu mai e ce a fost. Ai un viitor in fata A.. nu-l irosii pe copilariile astea.

Zambea. M-a privit fix in timp ce tragea din tigara pe care tocmai o aprinsese, si cu o urma de sarcasm mi-a spus:

-         Si prin viitor vrei sa spui un tip arrogant cu care sa-mi petrec 20 ore din 24 si sa renunt la prietenii mei pentru el? Asta e viziunea ta asupra viitorului?

-         Nu poti sa spui ca am renuntat la tine pentru el.

-         Ba da. Asta ai facut.

Se   ridica brusc si pleaca. Urma sa nu o mai vad pana a doua zi la curs.

The world in our hands

Era doar a 5-a zi  de cand eram acolo. Era in jur de 1 noaptea. Camera era prea linistita. Masa era incarcata: 2 scrumiere pline si una goala, cateva carti aruncate si 3 cani de cafea goale. Nu avusesem timp nici macar sa imi golesc sufletul, nici macar sa respir aer de iarna tarzie. Stateam ghemuita in patul meu, ea la marginea lui, rezemata de perete, in timp ce celalalt pat era plin de haine  imbacsite de tutun dupa petrecerea din seara trecuta. Fuma o tigare, in timp ce eu mai aveam putin si adormeam.

-         Te rog nu dormii! Vreau sa vorbim.

-         E deja a 2-a noapte cand nu dorm. Sunt obosita…

-         Hai sa bem o bere

M-am ridicat, am aprins lumina, si cu ochii intredeschisi am luat doua doze de bere din frigider. I-am dat berea, le-am desfacut, am dat noroc, am luat o gura, si am lasat-o la marginea patului dupa care m-am ghemuit la loc.

-         Vreau sa iti spun ce am vorbit cu el la telefon, m-a amuzat teribil, vorbea ceva de o formatie care are concert in Danemarca si unde vrea sa ajunga neaparat, eu i-am spus ca viseaza, dar zicea ca doar vreau sa il demoralizez si apoi…

Cuvintele ei s-au pierdut usor in noapte, in timp ce eu adormeam, cu o minte perfect goala, sunt sigura ca a mai zis ceva, poate chiar destul de mult, dar eram prea obosita sa pot sa ascult. Apoi am tresarit. M-a injurat razand. M-am uitat la ea cu ochii mari. Era cu telefonul meu in mana.

-         Ti-a trimis mesaj. Pe langa alte dulcegarii spune ca vrea sa fie cu tine.

M-am ridicat, i-am luat telefonul si am raspuns mesajului cu un simplu “ok”. Ea a ras.

- Esti irecuperabila..