Twelve
White Mike si tatãl sau s-au mutat dupã ce mama i-a decedat de cancer de sân. Cancerul a consumat si mare parte din banii lor. Nu-si pot regla caloriferele vechi si e foarte cald în zilele primãvãratice. În camera lui White Mike, toate cutiile nedespachetate zac grãmadã pe lângã dulapuri, ca sã le poatã vedea. Poate stii cum e senzatia poate cã nu. Dar, uneori, dacã nu prevezi cu ce te alegi la sfârsit este mai bine. White Mike, dezbrãcat pânã la sort, sta întins pe podea sã simtã putinã rãcoare. Asa i-a arãtat prima noapte în noua lui camera, asa-i aratã si în continuare.
White Mike e subtirel si palid ca fumul.
White Mike n-a fumat în viata lui o tigarã. Niciodatã n-a bãut, niciodatã n-a tras dintr-un joint. Odatã n-a dormit trei zile, într-un fel de mic experiment. Cel mai apropiat punct, atins de el, de a fi praf.
White Mike a ajuns un foarte bun traficant de droguri.
Junimea again (Varianta in da street)
Societatea Junimea s-a reinfiintat in anul 2010 la nivelul Clasei a Xl-a B LTB Bals.
Membrii fondatori: Tita Ciurescu, R R Marp, Iacobiana Negruzza, Antonissa Pann.
MOTTO:
“Suntem de cartier
Suntem toti la fel
De pe strazi venim
Sa va umilim”
Prima publicatie in cadrul acestei societati.
Dintre sute de ghetouri
Dintre sutele de blocuri
Care lasa fitele,
Bagaboantele in tocuri
Isi arata silicoanele
Din ierburi ispititoare
Ce strabat ghetourile
Cati or sa le-ncerce oare?
Golanii si curvele
De-i goni fie jointurile,
Fie bauturile
Va urmeaza in tot locul
Pe voi, golanii si curvele.
Neinteles ramane gandul
Criminal, in ceata si fum,
Pan’ apar gabori ca vantul
Si se face totul scrum
Si-acum sa bem!
Stateam pe plaja dimineata dupa o seara ce-am avut si încercam sa-mi amintesc oare ce dracu am facut, soarele ma batea în cap si nu ma ajuta chiar deloc, nu aveam baiatul langa mine sa imi zica cum a fost, n-aveam bani in buzunar insa voiam sa ma distrez, eram cu gasca acolo la mare n-aveam la cine s-apelez, puneam banii atunci faceai figuri si tu, puneam banii si urma sa bem!
Insane
Ai confundat vreodata visul cu realitatea? Sau ai furat ceva chiar daca aveai bani? Ai facut vreodata vreo nebunie? Ti s-a parut vreodata ca trenul se misca chiar daca era oprit? Poate ca sunt nebuna. Poate ca sunt anii 2000. Sau poate sunt o fata confuza..
Cum pot sa explic ca timpul poate merge inainte si inapoi acum, apoi,si o ia de la inceput. si nu-l poti controla.?
Daca ai iubirea in cap devii o specie noua, ciudata. O forma de viata careia ii place sa se gandeasca la propria stingere. Fa o remarca stupida sinucide-te. Daca-ti place filmul,traiesti. Daca pierzi trenul, sinucide-te. Dar
“Briciul te taie, raurile sunt murdare…
acidul te arde, drogurile iti dau crampe
armele nu sunt legale, streangul iti da dureri benzina miroase groaznic,
ai putea sa si traiesti.. “
Limite maxime si minime severe. Sunt o sociopata. Limita de personalitate confuza. Instabilitate a imaginii de sine, relatii si stari sufletesti. Nesigura … impulsiva in activitati ceea ce e autodistrugere…
“Cand esti singur si viata iti ofera singuratate Mergi in oras intotdeauana Cand esti ingrijorat Zgomotul si graba Par sa te ajute, stiu in oras Asculta muzica in aglomeratia orasului Intarzii pe trotuare unde luminile sunt dragute Cum poti pierde Luminile sunt mult mai stralucitoare acolo Poti sa-ti uiti toate problemele toate grijile si sa mergi Lucrurile vor fi minunate cand esti in oras Inainte ca noaptea sa se termine. “
Sunt ambivalenta. De fapt, e cuvantul meu nou favorit. sentimente puternice contradictorii. vigoare. moduri de a actiona diferite.
Stiu cum e sa vrei sa mori. Cum te raneste zambetul. Cum incerci sa te adaptezi si nu poti. Cum te ranesti exterior incercand sa ucizi ceea ce e in interior. Moartea poate parea un vis. Dar vazand-o face ca visul sa para al dracului de ridicol. Poate e un moment, cand ceva revine la loc poate cautam secrete pentru ca nu ne putem crede gandurile. Un gand e greu de controlat. Afara, in lumea reala. Tot ce stiu e ca am inceput sa simt lucrurile din nou. Nebuna, sanatoasa, ce oi fi fost…Proasta, inteligenta- Stiam ca exista o singura cale de a ma intoarce in lume. Si acela nu e real love.
Crezi ca esti liber?
Tu nu stii ce inseamna libertatea!
Eu sunt libera!
Eu pot respira!
Nu sunt cu adevarat moarta.
Am fost vreodata nebuna? Poate. Sau poate viata e nebuna.
Diagnostic final:
Limita nerecuperata.
!
Vreau sa-mi consum dragostea la mare, spuse ea marti seara. Vreau sa ma trezesc a doua zi intr-un pat de hotel, sa fiu ametita, mahmura, sa stam dezbracati intinsi in lejeria straina, si sa fumam tigarea de dupa. Sa nu mai am grija timpului, a oamenilor, grija iubirii lui, pentru ca el imi e un strain, iar dupa doua zile poate nu o sa-l mai vad niciodata. Nu o sa imi amintesc decat gustul pielii lui si mirosul de piele arsa de dimineata. Marea o sa fie singura care o sa imi rascoleasca amintirea lui. Partea asta din mine o sa ramana ascunsa in camera asta de hotel, si o sa imi las aici, toate lucrurile pe care anul asta le voi pierde la mare. Si atunci nu o sa mai am nevoie sa fac cafeaua de dimineata putem sa mergem noi singuri in oricare loc din lumea asta sa ne-o servim. Poate nu anul asta, poate la anul, poate peste doi ani, poate intr-o alta viata. Dar asta se va intampla. Pentru ca va fi vara, va fi soare si va fi mare.
Regret.
E vara. E noapte. E ora trei. Merg cu sandalele in mana printr-un oras prea uniform. Sunt singura fizic si moral. Sunt epuizata fizic si moral. In mintea mea nu se sfarama decat amintirea lui din seara asta. Nu stiu, are acel ceva special, acel ceva care ma face sa tresar si sa il privesc insistent si sa intorc capul de fiecare data cand se uita la mine. In seara asta avusese ceva, si nu puteam sa imi dau seama ce. Era prea ciudat felul in care se invartea pe acolo, si felul mult prea excentric in care dansa. In seara aia nu ma interesase nimic. Cu toate ca era prea mult fum, cu toate ca totul pulsa in ritmul muzicii asurzitoare iar eu dansam simtind vibratiile. Nu puteam sa imi desprind privirea de la el. Nici macar tipul dragut care ma invitase pana afara nu ma mai interesa, iar acum regret. Parca eram doar eu si el in toata agitatia aia.
Geaca de piele ma incalzeste, si aud taxiul acela cu alt el venind din spate.
- Mergi acasa?
- Nu..
- Hai ma urca!
- Mai ramai cu mine.
- Imi pare rau, trebuie sa ajung acasa
Ieri.
Prieten, soare, bronz, bicicletă, câmp, ţigări, sticlă cu apă, pălărie de paie, ţară, transpiraţie, tractor, şeptică, colţul casei, cireşe, zmeură, ochelari de soare, ţărani, magazine, marble, apus.
Prietenie, fericire, oboseală, durere, mulţumire, zbor, nebunie, rebeliune, înfruptare, nemulţumire, nervi, încântare.
Feels like summer
8 Iunie. De dimineaţă plec de acasă, şi încerc să-mi las sufletul împăcat. În ziua asta purtam teneşi roşii şi hainele ei. E ziua în care noi două ne punem visele pe tavă şi suflăm praful din ele. E început de vară, şi planurile se învârt pe lângă noi ca taifunurile şi noi nu ştim de care să fugim sau la care să ne oprim. Visăm la mare, plajă, nisip, valuri. Visăm la iubire, uitare, rebeliune şi oameni noi. Ne încărcăm speranţele cu amintiri ca bateriile care niciodată nu se termină.
Şi mai era şi momentul ăla de pe la doişpe când ţigările ne ardeau sufletele în parc. Era momentul ăla incărcat de vis, în care puneam universul la cale, şi aveam impresia că vara asta o sa fie numai a noastră. Defapt încă credem asta. Şi da, o sa plecăm amândouă la mare, nu o să avem nici un regret şi o să lăsăm lucrurile să meargă de la sine, o să ne uităm lumea aici departe, şi acolo o să fim noi două şi restul lumii.
Ştii corazon, poate cei la care visăm sunt deja la mare, au plecat înaintea noastră.
