noi două.. aah.. şi marea!

.. Şi marea era nervoasă, era plină de noi două şi de noapte! Marea râdea de goliciunea noastră şi de tremuratul nostru din ora aia târzie! Marea se minuna de lenjeria mea fluturată în briza sa şi era beată odată cu noi!

Surplusurile de frisoane îmi incălzeau inima în lipsa noastră de intimitate şi lipsa de raţionament. Era vară, era noapte, era frig şi marea îmi săruta corpul. Îmi săra pielea şi îmi curăţa sufletul. Era târziu şi aveam şi bere şi ţigări şi uram lumea. Era întuneric şi nu ne ascundeam, era cearceaful ud şi noi ude, tremuram. Oamenii dormeau, beţivii se jucau în apă, eram singure şi eram pline de apă şi de prietenie. Era plajă, era nisip şi marea ne cerea sufletele dar nu ne temeam ştiam ca ni le va da înapoi. Totul era rece iar eu mi-am rătăcit gândurile în abundenţă de amintiri.

E sfârşit de vară şi îmi e cald, vine început de toamna şi mă sperii. Iluziile de mai devreme mă deşiră ca fumul o ţigară, şi fug de începutul ce o să vină. Mă simt întârziată şi goală pe dinăuntru şi urăsc lumea. Mi se sparg în inimă valuri de mare şi iau cu ele toate visele mele construite mai demult. Chirilă nu-mi mai umple ceru de prostii şi nici nu mă mai doboară. Evadările mă împlinesc şi eu nu mai am nevoie de himere. Aş fi vrut să mă pierd în mare şi azi să vă privesc fără teamă şi să dau dracului sentimentele.. dar ce vorbesc.. nimeni nu poate..

Am destui ani, sunt nebună nu ştiu să iubesc normal şi nu am bani!

1 comentariu

Comentarii RSS URI identificator TrackBack